George Vâlsan

geograf și etnograf român

Gheorghe Vâlsan (n. 21 ianuarie 1885, București — d. 6 august 1935, Carmen Sylva, Constanța) a fost un geograf și etnograf român, membru titular (1920) al Academiei Române. Și-a făcut studiile la București, Berlin și Paris. A fost profesor la universitățile din Iași, Cluj și București; președinte al Societății etnografice române și director al Institutului de geografie din Cluj, pe care l-a înființat și în jurul căruia a înființat o școală geografică românească.

Membru titular al Academiei Române
George Vâlsan
Date personale
Născut21 ianuarie 1885
București, România
Decedat6 august 1935, (50 de ani)
Carmen Sylva, România
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiegeograf, etnograf
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din București
Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din București  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea Babeș-Bolyai
Universitatea din București
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași  Modificați la Wikidata
Lucrări remarcabileCâmpia Română
Cunoscut pentru1. A pus bazele geomorfologiei moderne din România
2. Este considerat unul din făuritorii etnografiei moderne naționale
Pentru specialistul islamului, vedeți Mihai Vâlsan.

S-a ocupat de probleme de geografie generală („Sensul geografic ca știință”, editat postum), de geomorfologie („Câmpia Română”, 1915) de geografie umană („O fază în popularea țărilor românești”, 1912), de istorie a geografiei („Harta Moldovei de Dimitrie Cantemir”, 1926, pe care a descoperit-o în Biblioteca Națională de la Paris), de etnografie („O știință nouă: etnografia”, 1927), de toponimie, de biogeografie etc.

Gheorghe Vâlsan a conceput geografia ca o știință a marilor ansambluri teritoriale, privite în întregul lor, prin integrarea elementelor componente în unitatea din care fac parte. Este primul geograf român care, pe baza principiului că fenomenele antropogeografice nu sunt independente de împrejurările istorice, face legătura dintre istorie și geografie. Teza sa de doctorat, „Câmpia Română” (1915), lucrare fundamentală a literaturii geografice românești, este primul studiu al unei mari unități geografice, în bună măsură actual și azi mai ales prin aprecierea rolului pe care l-au avut subsidențele locale în dispunerea rețelei hidrografice ți în evoluția reliefului. Prin această lucrare el a pus, în același timp cu Constantin Brătescu, bazele geomorfologiei moderne în România.

Savant de reputație mondială, Vâlsan a reprezentat România în numeroase congrese internaționale de geografie, în care a deținut funcții importante. Este considerat unul din făuritorii entografiei moderne naționale grație operelor sale cu un caracter teoretico-metodologic precum și activități privind orientarea cercetării etnografice atât pe teren cât și în muzee.

Bibliografie

modificare
  • Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964

Legături externe

modificare