La Liga

În aprilie 1927 Jose Maria Acha, un director al Arenas Club de Getxo, a propus pentru prima dată înființarea unei ligi naționale în Spania. După multe dezbateri cu privire la dimensiunea ligii și a participanților, Real Federación Española de Futbol în cele din urmă a fost de acord cu cele zece echipe care au format prima Primera División în 1929. Barcelona, ​​Real Madrid, Athletic Bilbao, Real Sociedad, Arenas Club de Getxo și Real Union au fost selectate deoarece erau câștigătoarele anterioare ale Copa del Rey. Atlético Madrid, Espanyol și Europa calificat deoarece au fost finaliste ale Copa del Rey, iar Racing Santander s-a calificat în urma unei competiții eliminatorii. Doar trei dintre cluburi fondatoare, Real Madrid, Barcelona și Athletic Bilbao, nu au retrogradat niciodată din Primera Division.

Deși Barcelona a câștigat primul sezon din 1929 și Real Madrid a câștigat titlurile în 1932 și 1933, Athletic Bilbao a fost clubul care a stabilit ritmul, la început, câștigând Primera Division în 1930, 1931, 1934 și 1936. Ei au fost, de asemenea, vicecampioni în 1932 și 1933. În 1935, Real Betis, cunoscută sub numele de Betis Balompié, a câștigat titlul pentru prima și singura dată. Primera Division a fost suspendată în timpul Războiului Civil Spaniol.

În 1937 echipele din zona Republicană a Spaniei, cu excepția notabilă a celor două cluburi din Madrid, au concurat în Liga Mediteraneană, iar FC Barcelona a fost campioană. Șaptezeci de ani mai târziu, la data 28 septembrie 2007, Barcelona a solicitat RFEF să recunoască titlul câștigat în Liga Mediteraneană.

Când Primera División s-a reluat după Războiul Civil Spaniol Atlético Aviación (azi Atlético Madrid), Valencia și Sevilla au părut inițial cele mai puternice cluburi. Atlético Aviación a fost primit în prima ligă în timpul sezonului 1939-1940, pentru a înlocui Real Oviedo, echipă a cărui teren a avut de suferit în timpul războiului. Clubul a câștigat primul lor titlu în 1941, ulterior reușind să și-l apere. În timp ce alte cluburi au pierdut jucători ca urmare a războiului, Atlético Aviación a fost întărită de o fuziune. Echipa tânără de dinainte de război din Valencia a rămas, de asemenea, intactă și în anii de după război a ajuns la maturitate în campionat, câștigând trei titluri La Liga în 1942, 1944 și 1947. Ei au fost, de asemenea, vicecampioni în 1948 și 1949. Sevilla s-a bucurat, și ea, de o epoca de aur scurtă, fiind vicecampioni în 1940 si 1942, înainte de a câștiga titlul pentru prima și singura dată în 1946. În a doua parte a deceniului, Barcelona a început să domine și a fost încoronată campioană în 1945, 1948 și 1949.

Deși Atlético Madrid, cunoscută anterior ca Atlético Aviación, a fost campioană în 1950 și 1951, sub conducerea creatorului catenaccio-ului Helenio Herrera, anii '50 au marcat începutul dominației Barcelona/Real Madrid. În anii 1930, 1940 și 1950 au existat limite stricte impuse jucătorilor străini. În cele mai multe cazuri, cluburile puteau avea doar trei jucători străini în echipele lor, ceea ce înseamnă că cel puțin opt jucători locali trebuiau să joace în fiecare meci. În timpul anilor '50 aceste reguli au fost eludate de către Real Madrid și Barcelona, ​​care au naturalizat pe Alfredo Di Stéfano, Ferenc Puskás și Ladislav Kubala. Ajutați de Kubala, Barca a câștigat titlul în 1952 și 1953. Di Stefano, Puskás și Francisco Gento au format nucleul echipei Real Madrid, ce a dominat a doua jumătate a anilor '50. Madrid a câștigat prima divizie pentru prima dată ca Real Madrid în 1954 și a păstrat titlul în 1955. Ei au fost câștigătorii din nou în 1957 și 1958, doar Athletic Bilbao a întrerupt seria lor. În această perioadă, Real Madrid a câștigat, de asemenea, de cinci ori consecutiv Cupa Campionilor Europeni. Barcelona, ​​cu o echipă antrenată de Helenio Herrera, a câștigat titlul în 1959 și 1960.

Între 1961 și 1980, Real Madrid a dominat Primera División fiind încoronată campioană de 14 ori. În această perioadă a cucerit titlul în cinci ani consecutivi, între 1961-1965 de două ori, trei titluri consecutive, între 1967 și 1969 și din nou între 1978-1980. În acest timp doar Atlético Madrid a oferit o provocare serioasă Realului, câștigând patru titluri în 1966, 1970, 1973 și 1977, Valencia numai în 1971 și Barcelona lui Johan Cruyff în 1974 au reușit să întrerupă dominația Realului.

Dominația Realului Madrid a fost încheiată în mai 1981, când Real Sociedad a câștigat primul lor titlu.Aceștia au devenit din nou campioni și în 1982, iar după cele două titluri a fost rândul celeilalte echipe basce, Athletic Bilbao, să câștige două campionate consecutive în 1983 și 1984. Terry Venables a condus Barcelona către un titlu solitar în 1985, înainte ca Real Madrid să câștigat din nou alte cinci titluri consecutive între 1986 și 1990, cu o echipă, condusă de Leo Beenhakker și din care făceau parte Hugo Sánchez și legendara La Quinta del Buitre - Emilio Butragueño, Manolo Sanchis, Martín Vázquez, Michel și Miguel Pardeza.

Johan Cruyff a revenit la Barcelona ca manager în 1988 și a asamblat legendarul Dream Team. Cruijff a promovat jucători ca Josep Guardiola, José Mari Bakero, Txiki Beguiristain, Goikoetxea, Ronald Koeman, Michael Laudrup, Romario și Hristo Stoicikov. Această echipă a câștigat Primera División de patru ori între 1991 și 1994 și a câștigat Cupa Campionilor Europeni în 1992. Laudrup s-a mutat la rivalii de la Real Madrid, după o ceartă cu Cruyff, și i-a ajutat pe madrileni să devină campioni în 1995. Atlético Madrid a câștigat titlul cu numărul nouă în 1996, înainte ca Real Madrid să adauge un alt trofeu La Liga la palmaresul lor în 1997. După succesul lui Cruyff, un alt olandez - antrenorul lu Ajax, Louis van Gaal - ajuns pe Camp Nou, și cu talentații Luís Figo, Luis Enrique și Rivaldo; Barcelona a câștigat din nou titlul în 1998 și 1999.

O dată cu intrarea Primerei División în noul secol, dominația celor doi granzi a fost amenințată de noi rivali. Între 1993 și 2004 Deportivo La Coruñaa terminat în top trei de zece ori, ​​iar în 2000, antrenați de Javier Irureta, ei au devenit a noua echipă care a fost încoronată campioană a Spaniei. Real Madrid a câștigat două titluri La Liga în 2001 și 2003 și, de asemenea, UEFA Champions League în 2000 și 2002, iar cel de-al treilea titlu al lor,din acest deceniu, a venit în 2007, după o secetă de trei ani. Sub conducerea lui Hector Cúper, Valencia a fost finalistă a Ligii Campionilor în 2000 și 2001. Succesorul său, Rafael Benitez, a construit pe această bază și a condus clubul către un titlu La Liga în 2002 și o dublă titlu, Cupa UEFA în 2004. Sezonul 2004-05 a văzut renașterea Barcelonei, ajutată de Ronaldinho, aceasta câștigă primul titlu al noului secol, în plus în sezonul 2005-06 reușește dubla Liga Campionilor, campionat. Real Madrid a câștigat La Liga în 2006-07 și în 2007-08, iar Barcelona ​​din nou în 2009 și 2010, în 2009 au reușit tripla câștigând campionatul, cupa și Liga Campionilor.

La 20 mai 2010, un studiu publicat de Universitatea din Barcelona a arătat că datoria cluburilor din La Liga a crescut la 3.53 miliarde de euro.^[1] Au existat doar trei cluburi din toate diviziile, Barcelona, ​​Real Madrid, și Numancia, care au înregistrat profit. Studiul a mai dezvăluit că 85% din datoriile cluburilor au fost acumulate datorită salariilor jucătorilor. Criza datoriilor din La Liga și Spania, a condus la organizarea de summituri de către președinții cluburilor din La Liga, obiectivul fiind renegocierea distribuirii drepturilor de televiziune, dominate de Madrid și Barcelona , optând pentru un sistem colectiv de distribuire a drepturilor tv.

Coeficientul UEFA pe 2020 ^[2]

• 1 (1) Primera División
• 2 (2) Premier League
• 3 (4) Bundesliga
• 4 (3) Serie A
• 5 (5) Ligue 1
• 6 (7) Primeira Liga

• Clasament cu echipele care au câștigat cele mai multe trofee pe plan intern.

Top 10	Club Sportiv	Campionat	Cupa	Cupa Ligii	Supercupa *	Eva Duarte *	Total
1	Barcelona	27	31	2	14	3	77
2	Real Madrid	36	20	1	13	1	71
3	Athletic Bilbao	8	24	0	3	1	36
4	Atlético Madrid	11	10	0	2	1	24
5	Valencia	6	8	0	1	1	16
6	Sevilla	1	5	0	1	0	7
7	Zaragoza	0	6	0	1	0	7
8	Real Sociedad	2	3	0	1	0	6
9	La Coruña	1	2	0	3	0	6
10	Espanyol	0	4	0	0	0	4

Locul	Naț	Nume	Anii	Goluri	Apar	Rata
1	Lionel Messi	Barcelona	2004–2021	474	520	0.91
2	Cristiano Ronaldo	Real Madrid	2009–2018	311	292	1.07
3	Telmo Zarra†	Athletic Bilbao	1940–1955	251	278	0.9
4	Hugo Sánchez	Atlético Madrid, Real Madrid, Rayo Vallecano	1981–1994	234	347	0.67
5	Raúl	Real Madrid	1994–2010	228	550	0.41
6	Alfredo Di Stéfano†	Real Madrid, Espanyol	1953–1966	227	329	0.69
7	César Rodríguez†	Granada, Barcelona, Cultural Leonesa, Elche	1939–1955	223	353	0.63
8	Quini†	Sporting Gijón, Barcelona	1970–1987	219	448	0.49
9	Karim Benzema	Real Madrid	2009–	214	408	0.52
10	Pahiño†	Celta Vigo, Real Madrid, Deportivo La Coruña	1943–1956	210	278	0.76

Cu litere îngroșate Jucători încă prezenți în La Liga

• Alfredo di Stéfano - 1957, 1959 (Real Madrid)
• Raymond Kopa - 1958 (Real Madrid)
• Luis Suárez - 1960 (FC Barcelona)
• Johan Cruijff - 1973, 1974 (FC Barcelona)
• Hugo Sanchez - 1987, 1988 (Real Madrid)
• Hristo Stoichkov - 1994 (FC Barcelona)
• Rivaldo - 1999 (FC Barcelona)
• Luís Figo - 2000 (Real Madrid)
• Ronaldo - 2002 (Real Madrid)
• Ronaldinho - 2005 (FC Barcelona)
• Fabio Cannavaro - 2006 (Real Madrid)
• Lionel Messi - 2009, 2010, 2011, 2012, 2015 (FC Barcelona)
• Cristiano Ronaldo - 2013, 2014 (Real Madrid)

• Romário - 1994 (Barcelona)
• Ronaldo - 1996 (Barcelona), 2002 (Real Madrid)
• Rivaldo - 1999 (Barcelona)
• Luís Figo - 2001 (Real Madrid)
• Zinédine Zidane - 2003 (Real Madrid)
• Ronaldinho - 2004, 2005 (Barcelona)
• Fabio Cannavaro - 2006 (Real Madrid)
• Lionel Messi - 2009 (Barcelona)

• Segunda División

• Materiale media legate de La Liga la Wikimedia Commons
• en LFP
• es RFEF