Aeroportul Internațional Shanghai Pudong

Pînă la încceputul lucrului Aeroportul Internațional din Pudong principalul aeroport din Shanghai era Aeroportul Internațional Hunțiao. În 1990 creșterea capacității aeroportului Hunțiao a devenit imposibilă, deoarece periferiile aeroportului erau înconjurate de construcțiile civile. În rezultat guvernarea și-a asumat responsabilitatea să găsească o alternativă aeroportului Hunțiao, pentru a primi tote zborurile internaționale. Astfel sa găsit o zonă potrivită în apropierea coastei Pudong, unul din raianele aflate în dezvoltare din regiunea Shanghai. Pentru construcția aeroportului sau alocat 400 mln. dolari SUA, din partea Japoniei.

Proiectul a fost realizat de arhitectul Plem Andre, astfel aeroportul a fost deschis pe 1 octombrie 1999, iar toate zborurile internaționale de la aeroportul Hunțiao, precum și zborurile regionale Beijing-Macao au fost transferate lui. Prima etapă de construcție a început în 1997 și a ocupat doi ani, rata de investiții fiinde de 1.67 mlrd. Dolari SUA. Aeroportul aflîndu-se la o distanță de 30 km de centrul orașului Shanghai, ocupa o suprafață de 40 km pătrați. La prima etapă a proiectului a fost construită o pistă de categoria 4E(4000m *60m), două piste paralele, peronul de o suprafață de 800 000 metri pătrați, 76 de parcări pentru avioane și un depozit de 50 000 metri pătrați.

A doua pistă s-a deschis pe 17 martie 2005, iar a treia pistă a fost dată în expoloatare în 2008, a patra pistă la momentul de față se află în etapa de proiectare. Al doilea terminal a fost deschis pe 26 martie 2008, iar al treilea terminal se află la etapa de proiectare. Planul general prevede construcția a trei terminale, două săli satelit și 5 piste paralele, în rezultat capacitatea de transportare trebuie să crească pînă la 100 mln. pasageri anual.

Zborurile internaționale ale aeroportului Hunțiao au repornit din octombrie 2007, zborurile fiind spre Tokio Haneda. Scopul acestui aeroport a devenit crearea confortului maximal oferind condițiile de Bussines Class. Faptul că Hunțiao, Haneda și Gimpo se află mult mai aproape de stațiile de metropoliten, decît noile aeroporturi care se află la distanțe mari ca Pudong.

În 2004 aeroportul servea peste 500 de zboruri pe zi, transportînd cam 21 mln. de pasageri. Aeroportul Internațional Pudong se clasifică pe locul șase după transportarea de pasageri și locul 29 după transportul de mărfuri.

Aeroportul Internațional Shanghai-Pudong suferă permanenta creștere a veniturilor și investițiilor. Se așteaptă că UPS și DHL în anii apropiați vor deschide centre pentru prelucrarea mărfurilor, iar în acest caz aeroportul Pudong va deveni primul aeroport ce va avea 2 centre speciale internaționale.

Pudong în orele de vîrf servește o mare cantitate de zboruri, de aceea apare necesitatea de formare a centrelor de deservire și pe peroane.Astfel parcările fiind toate ocupate. Soluția este construcția încă unui terminale și a unei piste de zbor. Planurile ambițioase referitor la dezvoltarea de viitor a aeroportului constau în construcția altor terminale adiționale, săli de tranziție și piste de zbor. Planurile de viitor referitor la proiectarea acestui aeroport se închee în 2015.

Aeroportul este dotat cu 28 de căi suspendate, 128 de parcări. La moment funcționează 2 piste de zbor, ce au 4000 m de categoria 4E și de 3800 m de categoria 4 F capabilă să primească Airbas A380. Iar al 3 pistă de zbor va fi de categoria 4F.

Terminalul 1 a fost construit după proiectul aeroportului internațional Kansai, cu 28 de ieșiri.Aspectul exterior al terminalului este în formă de valuri. Capacitatea de trecere al terminalului fiind de 20 mln de pasageri anual. În terminal găsim 204 case de recepție, 13 centuri de bagaje, cu o suprafață totală de 280 000 metri pătrați.

Transportul Transrapid a construit calea ferată pentru TGV-uri începînd de la aeroportul Internațional Pudong pînă la metroul Lunianlu. Linia a fost deschisă în 2002. Viteza maximă a TGV-ului e de 431 km/h și parcurge o distanță de 30 km. Nodul de transport general va fi dat în exploatare în anul 2015.