Tratatul de la Bruxelles

Tratatul de la Bruxelles
TipTratat fondator
Semnat17 martie 1948
Bruxelles, Belgia
Intrat în vigoare25 august 1948[1]
Semnatari
DepozitarGuvernul Federal Belgian
LimbăEngleză și franceză
Prezență online
Wikisource logo Treaty of Brussels la Wikisource

Tratatul de la Bruxelles, denumit și Pactul de la Bruxelles, a fost acordul fondator al Uniunii Occidentale⁠(d) (1948 - 1954). Acesta a fost revizuit în 1954, devenind cunoscut sub denumirea de Tratatul de la Bruxelles modificat (MTB),[2] și a reprezentat actul fondator al Uniunii Vest-Europene (UEO). Tratatul prevedea organizarea cooperării militare, economice, sociale și culturale între statele membre, precum și o clauză de apărare reciprocă.

Tratatul a fost semnat la 17 martie 1948 de către Belgia, Franța, Luxemburg, Țările de Jos și Regatul Unit, membrii Uniunii Vest-Europene, fiind o extindere a Tratatului de la Dunkerque, semnat de Marea Britanie și Franța în 1947 cu scopul de a răspunde militar împotriva unei posibile agresiuni germane sau sovietice după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial.

Respectarea angajamentelor asumate prin Tratatul Atlanticului de Nord necesita dezvoltarea unor structuri politice și militare de mare anvergură, fapt care a condus la înființarea Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO). În decembrie 1950, semnatarii Tratatului de la Bruxelles au decis să transfere sediul, personalul și planurile Organizației De Apărare a Uniunii Vest-Europene către NATO, al cărei Sediu Central al Forțelor Aliate din Europa (SHAPE) era însărcinat cu apărarea Europei Occidentale.[3][4][5][6][7][8]

Înființarea NATO, alături de semnarea tratatelor în baza cărora lua naștere Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (aprilie 1948), Consiliul Europei (mai 1949) și Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (aprilie 1951), au lăsat Tratatul de la Bruxelles și Uniunea Occidentală fără autoritate.

Tratatul a fost modificat în cadrul Conferinței de la Paris⁠(d) din 1954, deoarece Franța a refuzat să ratifice Tratatul pentru alcătuirea Comunității Europene pentru Apărare. Conform Acordurilor de la Paris⁠(d) din 1952 (în germană Deutschlandvertrag), odată cu înființarea Comunității Europene pentru Apărare lua sfârșit ocuparea Germaniei de către forțele aliate. De asemenea, se dorea ca Germania să devină parte a acordurilor de apărare. Din cauza acestor prevederi, francezii au respins înțelegerea. Tratatul de la Bruxelles modificat (MBT) a transformat Uniunea Occidentală în Uniunea Vest-Europeană (UVE), iar Italia și Germania au fost devenit noile membre ale organizației. După intrarea germanilor în uniune, ocupația a luat sfârșit în conformitate cu Acordurile de la Paris.

Când Uniunea Europeană (UE) a adoptat propria sa clauză de apărare reciprocă odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona în 2009,[9] statele membre ale UVE, care erau și membre ale UE, au considerat organizația ca fiind redundantă. În consecință, Tratatul de la Bruxelles modificat a fost reziliat la 31 martie 2010, iar organismele UVE au încetat să mai funcționeze la 30 iunie 2011.[10]

  1. ^ „Ratifications and entry into force of the Brussels Treaty (1948)” (PDF). www.cvce.eu. Accesat în . 
  2. ^ „Modified Brussels Treaty (Paris, 23 October 1954)”. cvce.eu. Accesat în . 
  3. ^ „Hansard Extract”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ Hansard extract Arhivat în , la Wayback Machine. February 18, 1957
  5. ^ Duke, Simon (). The elusive quest for European security: from EDC to CFSP. Basingstoke, UK: Palgrave Macmillan. pp. 13–14. ISBN 978-0-312-22402-8. Accesat în . 
  6. ^ „Did you know that Europe already had a defensive military alliance prior to NATO?”. Allied Command Operations (ACO). NATO. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ Kaplan, Lawrence S. (). NATO 1948: the birth of the transatlantic Alliance. Lanham, Maryland: Rowman & Littlefield Publishers, Inc. pp. 139–165. ISBN 978-0-7425-3917-4. Accesat în . 
  8. ^ „Brussels Treaty Organisation (Resolution)”. Hansard. London: House of Commons of the United Kingdom. 565. . cc19-20W. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ „Mutual defence clause”. eur-lex.europa.eu. Accesat în . 
  10. ^ „Statement of the Presidency of WEU of 31.03.10” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 

Legături externe

modificare